Oare tine de bun simt, nervi intinsi la maxim care cedeaza sau indiferenta? Ma refer la oamenii astia care parcheaza pe unde apuca. Ca sa aflu raspunsul cred ca ar trebui ca fiecare dintre noi sa aiba un loc de parcare asigurat, oriunde, oricand, atunci e clar ca masina de pe trotuar are un propietar dobitoc.
Ma consider cumintel in trafic, bine, sunt doar de un an si-un pic sofer. Poate iti trebe vreo 10 sa prinzi tupeul ala jegos.. Cu toate ca sunt cumintel in trafic, nu schimb bandele cand vor muschii mei, indiferent de cine e in spate, nu claxonez in secunda doi pe ala din fata cand s-a facut verde, la un capitol n-am cum sa fiu tot timpul baiat fain. La capitolul parcari. Si nu cred ca exista cineva in lumea asta care sa nu fi parcat macar odata intr-un loc total aiurea.
Intr-o zi avea iubita o treaba scurta la banca, o chestie de vreo 5 minute. Pentru alea 5 minute am cam futut mersul pe straduta aia din fata bancii. Era un singur loc unde puteam s-o bag, locul era chiar in curba, dar ce cacat era sa fac. Pentru 5 minute am zis ca merge. Nu cred sa fi fost vreunul dintre aia care au trecut pe acolo sa nu ma fi injurat. Mai ales ca pe atunci aveam buline. Cel mai tare a fost un nene cu un Mertzan imens, vechi, poate Cobra. Ca sa nu ma atinga trebuia sa aiba o traiectorie perfecta din prima. A ratat-o. Ii simteam blestemele in ceafa si ma rugam sa vina odata a mea sa ies din rahatul ala de loc. Nenicul, vazand ca nu intra n-a dat in spate sa incerce iara. A dat in fata, usurel usurel pana bara lui a atinso pe-a mea. Si o calca, sa ma impinga din calea vietii lui. Il intelegeam. Am iesit sa-i zic sa se calmeze ca na, e bara lui in bara mea, e pacat, voiam sa-i arat cum s-o ia sa treaca. Dar nenicul nu era numai el in masina, erau 4 nenici. Si nenicii erau tigani, cu cefe late. Fain zic. Nu te pune cu tiganul cat ti bine cu sangele-n tine. Noroc ca s-a descarcat cu treaba asta, si-a plecat.
Mi-am amintit de treaba asta citind articolul de aici. Aia au parcat cam asa. read more…
Ma, nu stiu cine sta sa zica chestii de genul facerea de bine, futere de mama, ce-i al tau e pus deoparte and so on… Si mai ales cum de ajung sa fie zise de altii si la auzul lor toti sa dea aprobator din cap, da, asa e. E, uite ca acuma am zis-o eu, oare dati aprobator din cap?
Eram prin anul doi de facultate, perioada in care credeam ca cel mai groaznic lucru de pe lume e sesiunea si ca cel mai superb lucru e iubita mea, olteanca neaosa. Si daca n-a reusit nici un prieten sa ma faca sa-mi schimb parerea despre ea, va dati seama, o cam iubeam pe d-soara, c-o iubeam pentru niste motive gresite, nu se mai pune. Treaba asta cu iubirea mea pentru ea a cam durat vreo doi ani. In aia doi ani mintea mea bolnava se mai gandea din cand in cand ca se prea poate ca ea sa fie the one for me. Zic chestiile astea ca mi si mie jena de ce prost am putut fi. Si naiv. Dar si prost.
Tinand cont de ce v-am spus, va dati seama ca in momentul cand m-a rugat sa-mi fac un abonament la Vodafone pe care sa il dau ei, n-am ezitat nici o secunda. De fapt il vroia pentru taica-su, ca saracul om avea deja vreo 3 si nu-si mai putea face unul. Zis si facut. Ne-am dus frumos la Vodafone si mi-am tras abonament. Primul si singurul meu abonament. Facut pentru ea, ca doar nu puteam s-o refuz, trebuia sa ii arat ca as face orice pentru sufletelul ei.
Si viata a continuat, a trecut timpul, m-am despartit de olteanca neaosa, nimeni in afara de mine nu a fost surprins, au trecut anii, am uitat de ea si de abonamentul ala. Mi-au trebuit vreo 5 ani sa-mi amintesc ca, undeva in trecut, parca mi-am facut un abonament pe la astia, pe la Vodafone. Nici macar atunci nu mi-a trecut prea tare prin cap ca na, s-ar putea sa fie mici probleme, poate ala nu-i platit? Dar asa, un gand fulger, atat. Imi amintisem cuvintele olteanului, tatal oltencei neaose, la cursul festiv cand m-a luat deoparte si m-a asigurat ca abonamentul ala va fi platit, ca el are nevoie de el si sa nu-mi fac nici o grija. Atunci cred ca am uitat de el, de abonament, atata de convingator a fost olteanul. Dar anul trecut, prin octombrie, nenea de la Vodafone il contrazicea puternic pe olteanul asta. Cica nu-i a buna, cica abonamentul e inchis de 3 luni pentru neplata, neplata care ar fi ajuns pe la vreo 11 milioane. Mi-a picat fatza, adanc. Atat de adanc ca ii cerusem numarul abonamentului (nici numarul nu-l stiam, nororc cu CNP-ul) sa-l sun pe om sa-i zic ca e inchis abonamentul pentru neplata. Dar cum plm sa-l sun pe numarul ala cand e inchis! read more…
Graba mare, vezi verdele ala de la distanta, o calci, e clar ca daca o calci il prinzi. Trebuie sa-l prinzi, inca un semafor si iti iei viata la cat rosu ai vazut azi. Dar supriza, nu-l prinzi, nici macar galbenul. De franat nu mai poate fi vorba, ca ai calcat-o, asa ca tragi aer in piept, nu inchizi ochii, si iti continui drumul. Nu-i primul verde vanat, neprins, bine ca-ti continui drumu.
Dar ghinionul tau este ca in spatele tau undeva era o masina de politie, n-ai vazut-o, ca te uitai dupa verdele de la semafor. Si aia, baieti buni cu target la amenzi se pun in funduletul tau sa tragi pe dreapta.
Pana aici inteleg tot, se poate intampla oricui. Ce se poate intampla mai departe si nu inteleg e de ce nu ai opri cand esti cu politia dupa tine. De ce ai crede ca daca fugi si scapi de politie totul e ok, totul e uitat si poti sa iti continui drumul linistit, azi, maine, oricand. De ce ai crede ca porcii albastrii din spatele tau nu s-ar obosi sa iti ia numarul de la masina sau ar zice lasa-l ba, da-l in ma-sa, are Passat, nu-l mai prindem. Te prind, chiar daca nu in ziua aia. Si daca fugi ca sa ai ce povesti prietenarilor esti mai taran decat aia care te urmaresc, plus ca-ti meriti soarta.
Singurii care au o scuza sunt aia care conduc o masina furata. La aia mai este speranta ca totusi, trebuie doar sa scape de masina de politie din spate, dupa aia vad ei, doar nu-s in masina lor, cu numerele lor. Sau aia care au droguri in masina. Aia isi mai pot face un calcul la cat ar lua ca-i prind acuma si cu droguri sau cat ar lua daca ii gasesc maine pe acasa sau prin trafic pentru trecut pe rosu si fuga.
Dar fiind un om fara legatura cu chestii de genul asta trebuie sa fii tampit sa crezi ca poti fenta politia fugind de ea. Doar o panica nebuna te-ar putea mana sa faci treaba asta.
Ma gandeam si eu asa, nu-i musai s-o fi gandit corect. Ce stiu sigur e ca n-as fugi de politie, oricat de groaza si scarba mi-ar fi sa cobor geamul pentru ei, as scapa mai ieftin tragand linistit pe dreapta. Dar mai vad viteji cu politia dupa ei si nu pot sa ma intreb cam ce poate fi in capul omului s-o dea la “pariu” cu politia si sa spere ca si castiga.
Nu mai zic, ca sunt satul de zis. Nu mai zic ca merg la lucru c-o groaza de-dreptul horror si asta din cauza atmosferei hitleristice care domina incaperea, atmosfera care bineinteles s-a nascut si este intretinuta de idealul in viata al femeii vazut de nenea Hitler. Daca erau contemporani sigur drumurile li se uneau la un moment dat, luand nastere o iubire incediara. Dar mai bine ca nu, asa au murit “doar” vreo 6 milioane de evrei.
Cu toate ca probabil nici Hitler nu se uita la o scorpie din capul careia roiesc mii de serpi si ai carei limba improsca cu venin amar ca viata ei, in timp ce fata i se metamorfozeaza intr-o aratare prea urata chiar si pentru strafundurile fierbinti si adanci ale iadului. Asa, in mare zis…
Am zis ca nu mai zic, dar ma mananca 
.
Bun, dar toata treaba asta are si o chestie faina, faina de tot. E clar, incerc sa ma consolez cum pot si eu. Dar totusi parca nu-i consolare, parca e pe bune, o chestie faina. Chiar si eu m-am mirat cum dracu sa fie ceva fain la groaza asta a mea, dar este. E partea aia plina a paharului. Acuma cat de plin e fata de gol nu conteaza, bine ca e ceva in pahar. read more…
Mda, am reusit sa imi amintesc adresa blogului. Am fost absent, mult, but guess what, i`m back!!! Nu ca ar interesa pe cineva, vorbesc cu alter ego-ul meu, si poate cu acel eu de undeva de prin viitor. Am vazut ca e interesant, asa dupa ceva timp, sa iti mai rasfoiesti blogul, sa vezi cum erai la un moment dat, sa te crucesti de ce tampenii ai putut scrie sau sa iti amintesti de unele chestii pe care chiar le-ai uitat. Imi amintesc pasiunea nebuna pentru blogging, pasiunea de a incerca sa scoti acel articol demential care sa rupa barierele, care sa iti faca cititorul sa zica, wow, super tare omul asta si super tare chestia scrisa de el. Macar am incercat.
In fine, ideea e ca in momentul asta as scrie multe chestii, multe posturi, multe tampenii fara rost. Multe. Azi, acuma. Maine sigur nu, iar de luni incolo nici-o sansa. Doar despre sefa mea, am ciupit un pic din nebunia ei candva, as putea scrie multe, da multe pagini. Sau chiar as putea scrie o carte, din aia pe volume, care volume ar ajunge la numarul MCCCII lejer (cifre romane, ca asa se poarta la volume), iar titlul neaparat ar trebui sa contina cuvintele psihiatru, personalitati multiple, comunista sau depresii. Dar nu merita atata atentie, vaca de ea, care este.
De fapt, ideea era sa intru aici sa scriu o chestie care cica ti se intampla o singura data in viata. read more…
Am gasit una dintre cele mai tumultoase scene dintr-un film romanesc de dupa ‘89…….
Enjoy it.
Ia ascultati ultimul cover Pink Floyd si Black Sabbath, aici……
A trecut multa vreme de cand nici eu (zzeeuuss) nici Cristi nu am mai scris nimic pe blog. motivele ar fi mai multe : Cristi si-a gasit un job fainut, eu m-am insurat si uite asa nu ne-am mai gasit timp pentru blogareala….dar despre ce urmeaza sa scriu nu am putut sa ma abtin…..
M-am hotarat sa scriu azi un post despre domnul Mircea Badea. Scriu despre el fiindca in ultima vreme s-a cufundat intr-un penibil cum rar mi-a fost dat sa vad….si o sa va povestesc mai detaliat in continuare.
In primul rand vreau sa va spun ca mie imi placea foarte mult emisiunile lui Badea si asta datorita faptului ca nu e usor sa ai audienta singur intr-un platou cu niste ziare in fata. Ei Badea a reusit sa capteze atentia oamenilor prin stilul critic adoptat (care ne unge pe noi romanii la suflet) si prin modul in care transpunea faptele prin stilul lui inconfundabil. Toate bune si frumoase pana acum cateva zile cand a dat rau cu bata in balta…..
Sa le luam pe rand:
1) Eu sunt un ascultator de Guerilla ,in special Guerilla de dimineata cu Dobrovolschi si Craioveanu si ii consider singurii oameni care fac intr-adevar radio de calitate cu muzica buna in Romania . Intr-o dimineata au spus o chestie tare interesanta si anume ca Buzdugan (marele “farsor”) le-a plagiat o farsa intr-un mod strigator la cer. Dupa cum arata inregistrarea nimeni nu poate sa le conteste afirmatia…
2) Toata lumea stie ca Badea are o emisiune la Radiu Zu deci este un bun amic a lui Buzdugan si Morar
3) Nu stiu din ce motive Badea nu il suporta pe Dobrovolschi.
Ei in concluzie s-a apucat Badea a meu sa le tina apararea la Buzdugan si Morar spunand ca nu e adevarata afirmatia lui Dobro in ciuda clipului prezentat mai sus. Mi-a picat tavanul in cap cand am auzit idiotenia asta si am trecut oficial in tabara contestatarilor lui Badea ajungand la concluzia ca desi are un talent de necontestat, da dovada de un pupincurism exacerbat.
p.s. traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!!!!!
Intreb si eu ca omul, pana unde ajungeti cu apelativele fata de persoana iubita? Asta o data, ca mai am ceva intrebari. Am ajuns la un nivel la care as folosi o chestie de genul celei din titlu ca sa-mi rasfat verbal iubita. De la tzutzi la tzutzelul la inima din viata mea la sufletzelul meu la iubitzica vietii mele si asa mai departe. Vreau mai mult, astea sunt deja fumate. Sunt convins, pentru unii suna ca ceapa, pasta, varza. La fel cum pe mine ma zgarie pe creier cand aud “Ce faci Pui?” de 150 de ori pe zi din gura colegului meu. Chiar “pui”? Hai puishor, cum isi zic finii nostri, parca suna altcumva . Sau mai nasol, “honey”. Laso-n honey-ul vietii ca suna acru rau.
Si sunt sincer si deschis, daca de 1500 de ori pe zi imi vine sa zic te iubesc tot de atatea ori o zic. Oare ar trebui sa ma calmez, sa nu se duca din farmec? De exemplu sa tin “te iubescul” pentru impacarea de dupa o cearta urata, sa se inmoaie consoarta, uite ma, mi-a zis ca ma iubeste. Sau sa-l pastrez pentru momentele mai speciale, priviri lungi, lumanari, muzica soft si poc, dau cu “te iubescul”. Ar avea mai mult efect oare? Nu stiu daca as putea sa ma abtin. Tin minte ca prin liceu chiar daca simteam ceva pentru cineva, tineam in mine, cum sa las eu din orgoliul meu sa dau impresia ca sunt topit dupa cineva. Nuuu, ne tinem tari, ne dam indiferenti si reci in eventualitatea unei despartiri. Desi mi s-ar fi rupt corazonul. Stiu ca asta cam e mersul la varsta aia de liceu, sunt convins. Dar esti fals, nu esti sincer cu tine, te ascunzi, nu te bucuri pe deplin de ce simti. Am trecut de faza aia. read more…
Bai, deci long time no see, cum ar zice unguru. Ar fi niste chestii de zis, de povestit sau de narat… Dar ma simt tot mai departe de chestia asta, blog/blogging. E ciudat. Am prin drafturi cateva titluri, doar titluri, gen “Iubiscumpitzicultzutzic”, “La telefon, oral”, “Posturile explicative, sa va explic”, si alte chestii vagi in momentul asta. Dar le am degeaba, nu am tragerea de inima sa le transform in ceva mai mult decat niste titluri. Pentru ca ma curat de microbul asta, blogging. Sau cel putin asa simt eu. Nu ca ar fi un lucru rau, nu toti microbii sunt rai. Si daca nu ma curat cel putin a intrat intr-o stare latenta.
Cum ar veni, mai putin cu bloggingul, mai mult cu jobul, iubita, familia, prietenii. A, si nu in ultimul rand muzica greceasca, asa, fara vreun motiv mi s-a pus pata.
Deci a cam murit blogul, dar mai trist, a murit MJ. Mare om, da, sunt fan. Sau poate doar mi se pare. Nu am plans prin parcari singur in masina la auzirea vestii, asa cum auzeam mesaje pe la radio, oi fi mai rece de fel sau n-oi fi fan. In fine….
Sanatate sa fie, ca boala vine singura!
N-am o saptamana, clar, n-am. Inainte de “aproape saptamana asta” am avut vreo 7 luni, luungi si puturoase. Luni in care efortul cel mai mare era plimbareala prin real dupa cumparaturi. Si jegul de mine isi plangea de mila, ca uite ce cacaturi trebuie sa suporte sufletul meu, cand puteam sta frumos acasa sa fac orice altceva. Orice altceva-ul ala era absolut nimicul care-mi umplea viata.
Nu, n-o dau in melodramatisme ieftine, in momentul asta simt lunile alea de vesnica puturosenie undeva intr-un trecut antic si de demult. Ciudat, pentru ca inca am in sange pofta aia de a nu face nimic, diminetile alea linistite in care sfanta cafeaua imi tinea de urat si gandul ca si azi e o zi in care nu am de facut, mai nimic. Inca mi se pare un vis ciudat viata de om cu serviciu, care se trezeste de dimineata, pleaca la lucru si revine seara, istovit. Si nu sunt la primul loc de munca, pur si simplu asta e efectul mega-concediului de care am avut parte.
De abia acuma imi dau seama cat de mult timp stateam pe internet. Degeaba incerc eu sa citesc ce am prin reader, degeaba incerc sa prind nouatile, degeaba incerc sa mai scriu ceva si pe aici. Imi pierd incet incet cheful si timpul pentru asa ceva.
Bine ca lucrez, bine ca nu mai vegetez toata ziua (pentru ca mai rau decat sa lucrezi este doar sa nu lucrezi), bine ca iara o sa am banii mei, bine ca….
Candva-ul ala recent si dulce e tot mai departe, pacat ca unele inceputuri sunt mai grele…dar ne descurcam noi.
P.S. Sambata m-a batut D-zeu, trebuie sa joc ca bezmeticul la nunta finului. Doamne tine-mi picioarele tari ))
Rupe fashu incertitudinea asta. Nasoale momentele cand te apuca. Pe mine ma roade de cateva zile sentimentul asta de cacat.
Treaba sta asa.
Cum ar veni sunt aproape angajat, un prieten m-a bagat pe filiera la o firma. Mi-a zis omul, ba, poate fi nasol, sefa e cam naspa. Acuma vezi tu ce si cum. Poate fi mai negru decat dracu? Ma gandeam eu in sinea “sinititudinii” mele. Dupa doar 2 zile cam pare ca se poate. E mai neagra ca dracu, e mai nazista ca Hitler si mai proasta ca Elena Ceausescu. E genul de om absurd, care nu poate pricepe niste pasi normali in evolutia unui om.
De exemple, te angajezi, cateva zile te acomodezi, incerci sa inveti si sa-ti dai seama cam cu ce se mananca treaba pe acolo ca in cel mai scut timp posibil sa dai randamentul ala maxim care este cerut. Zic. Dar se pare ca tanti asta nu percepe lucrurile astea si acel randament maxim al tau vrea sa-l simta si sa-l vada din prima zi. Totul e pe sistem turbo, ca cica nu e timp. Sunt genul de om activ, cand stiu ce treaba am de facut bag ca migu sa o termin cat mai repede. E, cand nu prea stii care e treaba e mai greu. Incerci tu sa te grabesti ca orbetele dar nu te-asculta corpul, ca nu primeste comenzile de la creier in timp util. Pana se gandeste sufletul meu cam cum se face treaba aia nu trece doar o milisecunda. Sunt chestii noi pe care le asimilezi incet incet, dar nu instant. Pe langa astea, omului din mine ii place ca dupa finalizarea unei activitati sa sarbatoareasca printr-o tigara. Tigara care face doar bine, imi pune gandurile in ordine pentru a porni cucerirrea altor finalitati. Dar nu se poate, e timp pierdut si asta. Pe sistemul turbo am zis? E super turbo de fapt. read more…
Care e ultimul post? A Glorious day? Perfect. A Glorious day a continuat si ziua urmatoare.
Rulam relaxat cu Dacia spre Oravita, spre botezul minune, care de fapt era botez plus nunta, impuscau oamenii doi iepuri deodata. Afara 30 de grade, in masina vreo 40. Intamplarea face ca la un moment dat imi pica ochii pe bord. Si vad rosu, rosu aprins. Era apa, pe rosu. Sus de tot, cred ca s-a dat si peste cap odata aratatorul ala. Zic un sincer ai sa-mi bag p..a si trag pe dreapta.
Opresc frumos motorul doar ca sa aud cum mandretea de apa ramasa fierbe pe sub capota. Na, las ca umplem bidonasul si merem mai departe. Deschid capota cu gandul sa mai stau cateva minute sa se raceasca apa, sa nu sara fiertura pe mine ca placut nu poate fi. Intamplarea face, din nou, ca ochii mei sa vada iar rosu, rosu aprins. De data asta erau nervii, nu apa. Nu sunt mecanic, nici macar inclinatii spre asa ceva n-am, dar niste ate atarnande pe sub capota nu pot fi un semn bun. Era cureaua de la alternator, franjuri. Oooo, perfect, e rupta cureaua, bine ca nu suntem in camp!!! Dar uite ca totusi, acolo eram.
Ce face omul la necaz? Suna un prieten, normal. Vorbesc cu al meu, ma linisteste asta, ia el curea, vine spre noi, in vreo ora ajunge. Si de cand a ajuns vreo 40 de minute ne chinuim sa biruim nacazul, sa fentam cureaua sa intre unde trebuie. Da asta se tinea tare pe pozitii, nu vroia nicicum. Am demontat alternatorul s-o imbunam si nimic. In nervii si prostia mea iau atele ramase de la cureauan veche si reusesc sa citesc un 10×1200. Iau cureaua virgina si citesc un 10×1175. O gandesc, o rumeg si-mi da o lacrima pe-obraz. Baa, ti-a dat-o mai scurta ala. Cum plm, i-am zis la ala modelul, tot, m-a asigurat ca asta e. Vedeam flacari…
Hello,
This is to inform you that we have filled our vacant positions within our company.
Best of luck in your future endeavors.
Cam asa a inceput ziua de azi. Textul asta e din mail, mail referitor la interviul la care am fost luni. Interviu la care chiar mi s-a parut ca am facut o figura frumoasa si chiar asteptam in sinea mea un raspuns gen “Your Hired”. Asta cu toate ca sunt constient ca engleza mea nu-i extraordinara. Doar motivul asta era indeajuns sa imi faca ziua de rahat.
Unele zile chiar as vrea sa le pot sari cumva, sa trec peste ele pentru ca oricum, n-au adus nimic bun, ba din contra.
Sambata merg la un botez si aveam nevoie de o camasa noua. Ceva care sa se asorteze cu rochia iubitei sau daca nu macar cu cravata, cravata care in cazul asta ea ar trebui sa fie asortata cu rochia iubitei. Chestii…
Si am gasit-o, camasa perfecta cu cravata perfecta. Parea ok, numa buna pentru mine. Dar am ajuns acasa, si am si probat-o. Ma vedeam ca o dacie c-o husa din aia de ploaie pe ea, fara nici o forma. Era cu vreo doua numere mai mari.
Spre dupa-masa ne indreptam spre banca. Avea a mea de dat o semnatura, cat poate dura, 5 minute? La banca sub 20 de minute nu scapi. Am gasit un loc de parcare la botul calutului, incomod, dar la 10 metri de banca. Urmatoarea optiune ar fi fost la vreo 3 statii de tramvai. Ca asa-i la noi, orice prost merge pentru orice cacat oriunde cu masina. Inclusiv eu. Ca sa va dati seama de tragedia care a urmat ar trebui sa stiti unde am parcat. N-aveti de unde, dar am facut o schita. Picasso ar fi mandru. read more…
@veiro on 
ion on 
bogdan on 
sincer on 
cronos on 
Cl4wdiu on 
Chrys on 
zzeeuuss on 
Chirita Catalin on 