De pe la interviuri
Acuma ceva timp s-a nascut un anumit om, cu o mare inclinatie spre psihologie si chinuirea aproapelui. Asta trebuie sa fie explicatia continutului anumitor formulare pe care nenea angajator de la Resurse Umane le are in fata in momentul unui interviu. Sunt multe intrebari, multe interpretari iar angajatorul are un iz de Sigmund Freud in momentul interviului. Ma gandesc eu ca mai utila ar fi o atmosfera relaxata, in care sa il simti pe omul respectiv nu ca pe un “dusman” care incearca sa te intoarca pe zece fete ci ca pe un om care printr-o discutie normala sa incerce sa afle cate ceva despre tine. Asta cred ca a si fost scopul initial al persoanei de Resurse Umane. Dar poate ca nu oricine poate lucra pe un astfel de post, un post care necesita ceva cunstinte de psihologia umana, si sa ai acea calitate de a-ti aduce intervievatul intr-o stare relaxata, intr-o stare in care sa stii sigur ca va fi sincer, ca va fi el. Dar poate ma insel eu…
Intrebarile de genul Spuneti-mi 3 calitati si 3 defecte ale dumneavoastra nu stiu cat de binevenite sunt. NU stiu cine ar putea fi 100% sincer. Majoritatea isi muleaza raspunsul dupa jobul pe care vor sa il ocupe. Iar la partea cu cele 3 defecte ce sa raspunzi. Ai stat vreodata sa te gandesti care ar fi cele 3 defecte ale tale? Un raspuns de genul Am incredere prea mare in oameni poate fi neaparat un defect? Chiar daca ai fi o persoana lenesa, asta nu inseamna ca nu mergi la lucru intr-o anumita zi pentru ca iti este lene, sau nu faci o anumita treaba pentru ca nu ai chef. Le faci, vrand nevrand, cu chef sau fara, nu iti permiti sa fi lenes la locul de munca. Dar poate ma insel eu…
Esti obisnuit cu stresul? Ar trebui sa iti dai seama, chiar acuma ma stresezi, se vede? Daca se vede insemana ca nu sunt obisnuit. De ce trebuie sa lucrezi sub stres. Fiecare are o limita sau o toleranta care daca este depasita intervine stresul. Poate limita mea de unde incepe stresul e peste a ta, sau poate ca nu. Cu stresul e obisnuit fiecare, depinde cum ii faci fata si ce intensitate are stresul ala. As vrea exemple, exemple de situatii stresante la care as putea fi suspus. Sa se stie la ce sa te astepti. Daca ai lucrat intr-un mediu stresant nu este neaparat un avantaj, poate ti s-a umplut paharul, poate esti satul de asa ceva si poate in momentul ala ar trebui sa te ridici si sa pleci. Sincer nu prea inteleg de ce trebuie sa se lucreze sub stres, cu picuri de transpiratie pe frunte, cu batai de inima peste normal. Dar in fine, poate organizarea din interiorul firmei e atata de varza, incat un singur om trebuie sa faca treaba unor 5 oameni intr-un timp foarte scurt. Foarte tare!
De ce credeti ca sunteti omul pe care il cautam? Si aici ar trebui ca tu sa incepi sa aberezi de cat de hiper, super, mega talentat si pregatit esti tu pentru jobul respectiv. S-ar putea sa ai nenorocul sa nu prea stii multe din fisa postului tau pentru ca nimeni nu ti-a aratat-o sau nimeni nu ti-a povestit prea multe din acea fisa. Deci mergi pe presupuneri si basme incercand sa nu iti arati parerea sincera despre tanti/nenea din fata ta care te inunda cu intrebari inutile la care ar trebui ea sa le gaseasca raspunsul.
Ce salariu ai vrea? Daca spui prea mult s-ar putea sa iti atragi priviri de superioritate, ca si cand tu ai fi un terchea berchea caruia numai la bani ii sta gandul. Daca spui prea putin te subestimezi, vrei putin, probabil vei face putin sau te astepti sa faci putin, nici asa nu e bine. Si iara o dam cu presupusul sperand sa scapam si de intrebarea asta si sa trecem mai departe.
Cum ati dobandit calitatile mentionate? Prin nastere, prin educatie, prin dracu stie. Conteaza cum? Bine ca sunt acolo si ma pot ajuta in viata.
As putea continua dar ma intind prea mult, vreau sa mai dau doar un exemplu, unde angajatorul nu pune intrebari directe la care tu poti raspunde cum vrei ci incearca sa te cunoasca fara ca tu sa iti dai seama.
Mergi la un interviu, intri in biroul persoanei de la Resurse Umane, omul da mana cu tine si te intreaba cu zambetul pe buze, sub forma de gluma, daca te-ai sters pe picioare cand ai intrat in cladire (in fata cladirii nefiind covor de sters pe picioare)
Raspunsul care probabil l-ar da majoritatea: Da, bineinteles.
Nu esti sincer, nu ai simtul observatiei. A reusit din primele secunde sa afle ceva ce probabil necesitau multe alte intrebari de “specialitate” pentru a iesi in evidenta.
Dar, cum am mai repetat, poate ma insel eu… Poate ma faceti voi sa inteleg sensul intrebarilor de genu, si utilitatea lor.
jugaru on 
andrei on 
benzema on 
warzuuu on 
Chrys on 
zzeeuuss on 
@veiro on 
ion on 
bogdan on 
sincer on 
sunt convins ca, inainte sa fie astia de la HR naspeti, s-au gasit smecherasi care sa incerce prin toate metodele sa fie angajati pe posturi cu care n-aveau nicio treaba.
asa ca a fost nevoie sa fie pregatita special o persoana, care sa analizeze dintr-o privire omul si sa spuna daca e capabil sau nu. iar dupa ce iese din birou, sa stie cum va arata viata candidatului, pentru ca l-au vazut cum gandeste.
daca esti o persoana integra, iti bagi pula in intrebarile lor iscoditoare. ai valoare si o stii. ei trebuie sa te vrea pe tine, si nu invers, sa iti tremure inima daca vei fi acceptat sau nu.
zic eu ca asta ar fi cea mai buna atitudine ..
Fara indoiala ca trebuie sa fii o persoana integra, cu incredere in tine. Chiar daca nu raspunzi “stas” la anumite intrebari sa lasi o impresie buna. Numai ca anumiti HR`isti din astia lasa impresia ca au fost angajati fara aceea pregatire de care amintesti, si recita pur si simplu niste intrebari fara sa le inteleaga chiar nici ei.
Foarte interesant! Genul de blog care merita vizitat des.