Partea aia a paharului, plina
Nu mai zic, ca sunt satul de zis. Nu mai zic ca merg la lucru c-o groaza de-dreptul horror si asta din cauza atmosferei hitleristice care domina incaperea, atmosfera care bineinteles s-a nascut si este intretinuta de idealul in viata al femeii vazut de nenea Hitler. Daca erau contemporani sigur drumurile li se uneau la un moment dat, luand nastere o iubire incediara. Dar mai bine ca nu, asa au murit “doar” vreo 6 milioane de evrei.
Cu toate ca probabil nici Hitler nu se uita la o scorpie din capul careia roiesc mii de serpi si ai carei limba improsca cu venin amar ca viata ei, in timp ce fata i se metamorfozeaza intr-o aratare prea urata chiar si pentru strafundurile fierbinti si adanci ale iadului. Asa, in mare zis…
Am zis ca nu mai zic, dar ma mananca 
.
Bun, dar toata treaba asta are si o chestie faina, faina de tot. E clar, incerc sa ma consolez cum pot si eu. Dar totusi parca nu-i consolare, parca e pe bune, o chestie faina. Chiar si eu m-am mirat cum dracu sa fie ceva fain la groaza asta a mea, dar este. E partea aia plina a paharului. Acuma cat de plin e fata de gol nu conteaza, bine ca e ceva in pahar.
Mi-am dat seama ca din cauza hitleristei, pentru mine fiecare zi e ca ziua dinaintea concediului, sau si mai bine, ca ziua dinaintea plecarii intr-un loc superb, un loc unde visai de mult sa ajungi, un loc cald, cu prieteni in jur si unde clar, odata ajuns, e lapte si miere. E ca si cum asteptam vacantele de vara sau excursile din liceu. Stiti voi, cand esti nerbadator sa vina ziua de maine incat noaptea dinainte o cam dormi c-un ochi deschis, ca nu prea poti altfel. Maybe it`s just me .
E, asa e la mine in fiecare zi la ora 18. Asa o simt cand ies pe usa si ma duc acasa. Am scapat si azi, a mai trecut o zi, mai raman 2. Weekendul e prapadeala, simplul fapt ca ma scol si-mi beau cafeaua acasa linistit e sublim. Ma bucur si eu ca omul prost de micile bucurii.
Si daca tot vorbim de partea aia plina a paharului, anul asta simt ca mi se indeplineste una din cele 3000 de dorinte si ajung in sfarsit director. Director din ala care merge la serviciu sa-si bea cafeaua, restul zilei petrecand-o pe oriunde altundeva decat la servici. Si de ce n-ar putea, doar toate se rezolva prin telefon. Partea goala a paharului o sa fie ca n-o sa mai simt ce simt acuma la ora 18, in fiecare zi. Sper sa pot trece peste necazul asta .
Si fara nici o treaba cu nimic, “niste” oldies but goldies
The Connells-74-75
jugaru on 
andrei on 
benzema on 
warzuuu on 
Chrys on 
zzeeuuss on 
@veiro on 
ion on 
bogdan on 
sincer on 
Tik cred ca am scris comm asta dar nu pot sa ma abtin…de ce nu ii zici intr-o zi frumoasa: Amico , esti idioata….si pleci, asta ar fi unul din marile mele obiective pe anul 2010…am zis maxim(ca sa iti cant in struna cu porcaria aia de reclama)
Tik, daca m-as hotara odata sa-i zic nu m-ar lasa sufletul sa-i zic doar Amico, esti idioata.
Ar fi ceva cu titlu, introducere, cuprins, punct culminant si incheiere
Maxim, da.